Finanţator:
World Vision Elveţia si World Vision Taiwan
Perioada de implementare a proiectului
octombrie 2008- septembrie 2009
Scopul proiectului:
Capacitarea comunităţilor pentru prevenirea traficului de persoane prin îmbunătăţirea educaţiei si a nivelului de informaţii.
Grupul ţintă al proiectului:
Copiii şi tineri cu vîrste între 12-20 de ani la risc de a fi traficaţi din următoarele localităţi : Aroneanu, Costuleni, Vlădeni, Golăieşti, Iaşi si Negreşti.
Organizarea a 2 sesiuni de training pentru liderii comunitari pe tema traficului de persoane.
Desfăşurarea de sesiuni de informare în şcolile din mediul rural din judeţul Iaşi.
Cu ajutorul voluntarilor se vor organiza diferite concursuri în şcolile din Aroneanu, Costuleni, Golăieşti, Vlădeni şi Negreşti pe tema traficului de persoane (scenarii, desene, postere).
Copiii din clubul de teatru din Cepleniţa vor susţine spectacole cu piesa de teatru despre impactul traficului de persoane asupra victimei în comunităţile rurale din judeţul Iaşi.
Organizarea unui eveniment final în care vor fi prezentate rezultatele concursurilor desfăşurate pe tema traficului de persoane şi rezultatele proiectului.
vineri, 27 februarie 2009
marți, 3 februarie 2009
„Poveşti adevărate...”
Din gândurile unor victime ale traficului
„ I., 17 ani, am 2 fraţi şi locuiesc într-un sat din judeţul Iaşi. Am fost vândută în Serbia la vârsta de 15 ani…” „
II., 17 ani, sunt din judeţul Mehedinţi. Am fost prinsă de traficanţi la vârsta de 16 ani şi vândută în Macedonia…” „
III., am 19 ani şi locuiesc în Bistriţa. Aveam 17 ani când prietena mea cea mai bună m-a vândut traficanţilor din Serbia…”
De ce?
„ Auzisem că în Italia se găseşte de muncă şi se câştigă bine, nu ca la noi. Am acceptat propunerea de a lucra ca menajeră în Italia…”
„Un prieten mi-a propus să merg să lucrez afară deoarece acolo se câştigă bine. Vroiam să nu mai cer bani părinţilor mei…”
„M-a impresionat povestea celor două vecine ale mele care câştigau foarte bine lucrând în Italia şi, deşi mama nu a fost de acord cu plecarea mea, nu am ascultat-o…”
„Aveam 15 ani şi lucram la un bar. Acolo m-am împrietenit cu doi băieţi care mi-au propus o plecare în afara ţării. Am acceptat şi ei m-au vândut în Iugoslavia…”
„Locuiam împreună cu părinţii. Nu mă înţelegeam bine cu ei. Sora mea mi-a zis: ”ne certăm cu părinţii şi într-o dimineaţă, când plecăm la şcoală fugim. Cunosc eu nişte băieţi care ne vor duce să muncim în Italia”…”
Cum am ajuns acolo...
„O prietenă mi-a propus să mergem în Irlanda să lucrăm acolo. A reuşit să-mi falsifice paşaportul şi am plecat împreună cu avionul cu ea şi cu prietenul ei. Ne-am oprit în Franţa pentru că prietenul ei s-a îmbolnăvit şi a trebuit să stea în spital aproape 2 zile. Am dormit pe străzi şi după ce prietenul ei s-a vindecat am plecat mai departe în Irlanda. Acolo am fost închisă într-un apartament şi nu am mai ieşit decât de două ori timp de 6 luni…”
„Am plecat din Timişoara împreună cu două fete ascunse în compartimentul de bagaje al unui autocar. Urma să coborâm la Belgrad unde trebuia să ne aştepte altcineva care să ne ducă mai departe spre Italia. Am fost cazate la un hotel, unde ni s-a spus că am fost vândute…”
„Am fost invitată de o cunoştinţă într-o discotecă, la un suc. M-am dus la toaletă, iar în acest timp, ea mi-a turnat ceva în pahar. Am dormit şi din când în când mă mai trezeam. Îmi aduc aminte că am fost transportată cu maşina şi la un moment dat cu o barcă. M-am trezit complet abia în Italia…”
„Nu ştiam că nu mai sunt în România. Eram cu cea mai bună prietenă a mea. Mi-a spus că mergem în vizită la un prieten şi să nu-mi fac griji. Mi s-a părut că ceva e în neregulă pentru că îmi luase actele şi pentru că mergeam numai seara să nu ne vadă nimeni. Am copilărit împreună. Aveam încredere în ea şi m-a vândut pentru 300 de dolari!…”
„Un băiat din comună, pe care îl cunoşteam şi îi cunoşteam şi familia, a venit acasă la noi şi mi-a propus să merg în Italia la un loc de muncă cinstit. L-am întrebat cum o să ajung şi mi-a spus că nu e nici o problemă, că rezolvă el tot, cu paşaportul, cu transportul. În Timişoara am fost urcată într-un autocar, iar la graniţă mi s-a spus să mă ascund într-un loc special amenajat lângă scările autocarului. După ce am trecut graniţa, mi s-a făcut cunoştinţă cu „patronul” căruia I-am fost vândută…”
Momente grele...
„Mi-a spus: degeaba plângi, acum eşti pe mâna noastră. Ne-a spus: acum nu mai aveţi ce face. Dacă vreţi să ajungeţi acasă trebuie să îmi daţi bani, pentru că v-am cumpărat din Bucureşti. Dacă aveţi să îmi daţi câteva sute de dolari, puteţi pleca…”
„I-am rugat să mă lase să mă duc acasă. Plângeam. Eram păzită când vorbeam la telefon, dar şi aşa mama şi-a dat seama că ceva nu e în regulă…”
„Eram cu sora mea când m-au vândut. Au vrut să o violeze, dat era operată de curând. Le-am spus să mă ia pe mine…”
„Mi s-a spus să nu refuz să dansez, că mi se pune pistolul la tâmplă. Ori te porţi frumos, ori te omoară…”
„Am început să consum băuturi alcoolice, aşa nu mai eram conştientă de ce mi se întâmpla…” „Mi-au spus că voi merge cu „peştele” în pădure pentru că acolo au mai mulţi clienţi şi mai bogaţi…”
„M-au forţat să dansez. Deja fusesem cu 7 clienţi. Apoi am leşinat…” „Nu ne dădeau să mâncăm dacă nu aveam clienţi…”
„Prietenii patronului erau puşi să ne promită că ne ajută să scăpăm de acolo. Noi nu ştiam, încercam să fugim, apoi ne aduceau înapoi şi ne băteau în faţa fetelor nou venite pentru ca acestea să ştie ce le aşteaptă dacă vow dori vreodată să facă aşa ceva…”
Sfaturi... „să refuze să plece fără acte pentru că li se poate întâmpla ce mi s-a întâmplat mie…” „să verifice unde pleacă şi să verifice dacă pleacă legal şi să nu creadă în orice persoană care le promite ceva…”
„nimeni nu-şi poate imagina cât de rău poate fi acolo, chiar dacă fete care au fost acolo povestesc sau chiar dacă citeşti despre asta. Doar acolo poţi să-ţi dai seama şi e prea târziu…” „nu ştiu…să nu plece…”
(din „Jurnal de călătorie” – Salvaţi Copiii)
„ I., 17 ani, am 2 fraţi şi locuiesc într-un sat din judeţul Iaşi. Am fost vândută în Serbia la vârsta de 15 ani…” „
II., 17 ani, sunt din judeţul Mehedinţi. Am fost prinsă de traficanţi la vârsta de 16 ani şi vândută în Macedonia…” „
III., am 19 ani şi locuiesc în Bistriţa. Aveam 17 ani când prietena mea cea mai bună m-a vândut traficanţilor din Serbia…”
De ce?
„ Auzisem că în Italia se găseşte de muncă şi se câştigă bine, nu ca la noi. Am acceptat propunerea de a lucra ca menajeră în Italia…”
„Un prieten mi-a propus să merg să lucrez afară deoarece acolo se câştigă bine. Vroiam să nu mai cer bani părinţilor mei…”
„M-a impresionat povestea celor două vecine ale mele care câştigau foarte bine lucrând în Italia şi, deşi mama nu a fost de acord cu plecarea mea, nu am ascultat-o…”
„Aveam 15 ani şi lucram la un bar. Acolo m-am împrietenit cu doi băieţi care mi-au propus o plecare în afara ţării. Am acceptat şi ei m-au vândut în Iugoslavia…”
„Locuiam împreună cu părinţii. Nu mă înţelegeam bine cu ei. Sora mea mi-a zis: ”ne certăm cu părinţii şi într-o dimineaţă, când plecăm la şcoală fugim. Cunosc eu nişte băieţi care ne vor duce să muncim în Italia”…”
Cum am ajuns acolo...
„O prietenă mi-a propus să mergem în Irlanda să lucrăm acolo. A reuşit să-mi falsifice paşaportul şi am plecat împreună cu avionul cu ea şi cu prietenul ei. Ne-am oprit în Franţa pentru că prietenul ei s-a îmbolnăvit şi a trebuit să stea în spital aproape 2 zile. Am dormit pe străzi şi după ce prietenul ei s-a vindecat am plecat mai departe în Irlanda. Acolo am fost închisă într-un apartament şi nu am mai ieşit decât de două ori timp de 6 luni…”
„Am plecat din Timişoara împreună cu două fete ascunse în compartimentul de bagaje al unui autocar. Urma să coborâm la Belgrad unde trebuia să ne aştepte altcineva care să ne ducă mai departe spre Italia. Am fost cazate la un hotel, unde ni s-a spus că am fost vândute…”
„Am fost invitată de o cunoştinţă într-o discotecă, la un suc. M-am dus la toaletă, iar în acest timp, ea mi-a turnat ceva în pahar. Am dormit şi din când în când mă mai trezeam. Îmi aduc aminte că am fost transportată cu maşina şi la un moment dat cu o barcă. M-am trezit complet abia în Italia…”
„Nu ştiam că nu mai sunt în România. Eram cu cea mai bună prietenă a mea. Mi-a spus că mergem în vizită la un prieten şi să nu-mi fac griji. Mi s-a părut că ceva e în neregulă pentru că îmi luase actele şi pentru că mergeam numai seara să nu ne vadă nimeni. Am copilărit împreună. Aveam încredere în ea şi m-a vândut pentru 300 de dolari!…”
„Un băiat din comună, pe care îl cunoşteam şi îi cunoşteam şi familia, a venit acasă la noi şi mi-a propus să merg în Italia la un loc de muncă cinstit. L-am întrebat cum o să ajung şi mi-a spus că nu e nici o problemă, că rezolvă el tot, cu paşaportul, cu transportul. În Timişoara am fost urcată într-un autocar, iar la graniţă mi s-a spus să mă ascund într-un loc special amenajat lângă scările autocarului. După ce am trecut graniţa, mi s-a făcut cunoştinţă cu „patronul” căruia I-am fost vândută…”
Momente grele...
„Mi-a spus: degeaba plângi, acum eşti pe mâna noastră. Ne-a spus: acum nu mai aveţi ce face. Dacă vreţi să ajungeţi acasă trebuie să îmi daţi bani, pentru că v-am cumpărat din Bucureşti. Dacă aveţi să îmi daţi câteva sute de dolari, puteţi pleca…”
„I-am rugat să mă lase să mă duc acasă. Plângeam. Eram păzită când vorbeam la telefon, dar şi aşa mama şi-a dat seama că ceva nu e în regulă…”
„Eram cu sora mea când m-au vândut. Au vrut să o violeze, dat era operată de curând. Le-am spus să mă ia pe mine…”
„Mi s-a spus să nu refuz să dansez, că mi se pune pistolul la tâmplă. Ori te porţi frumos, ori te omoară…”
„Am început să consum băuturi alcoolice, aşa nu mai eram conştientă de ce mi se întâmpla…” „Mi-au spus că voi merge cu „peştele” în pădure pentru că acolo au mai mulţi clienţi şi mai bogaţi…”
„M-au forţat să dansez. Deja fusesem cu 7 clienţi. Apoi am leşinat…” „Nu ne dădeau să mâncăm dacă nu aveam clienţi…”
„Prietenii patronului erau puşi să ne promită că ne ajută să scăpăm de acolo. Noi nu ştiam, încercam să fugim, apoi ne aduceau înapoi şi ne băteau în faţa fetelor nou venite pentru ca acestea să ştie ce le aşteaptă dacă vow dori vreodată să facă aşa ceva…”
Sfaturi... „să refuze să plece fără acte pentru că li se poate întâmpla ce mi s-a întâmplat mie…” „să verifice unde pleacă şi să verifice dacă pleacă legal şi să nu creadă în orice persoană care le promite ceva…”
„nimeni nu-şi poate imagina cât de rău poate fi acolo, chiar dacă fete care au fost acolo povestesc sau chiar dacă citeşti despre asta. Doar acolo poţi să-ţi dai seama şi e prea târziu…” „nu ştiu…să nu plece…”
(din „Jurnal de călătorie” – Salvaţi Copiii)
Traficul de persoane
Traficul de fiinte umane este un fenomen cu multe dimesiuni: este o incalcare grava a drepturilor omului, un fenomen economic si social cu consecinte pentru intreaga regiune si societate, un aspect al sanatatii publice si nu in ultimul rand un aspect penal, in care traficantii si nu victimele sunt infractorii.
Traficul de fiinte umane este o infractiune grava in care victimele sunt tratate ca bunuri si vandute pentru obtinerea de profit. Pentru unii este considerate a fi o afacere, de cele mai multe ori controlata de crima organizata, care incearca sa obtina maximum de profit din ceea ce ei considera a fi “bunul” lor, dar care afecteaza sanatatea, bunastarea si securitatea persoanelor.
Etapele traficului
I. Recrutarea
1) exista trei categorii de recrutori si transportori: barbati, femei, familii.
2) ocupatiile recrutorilor: - presupun relatii cu publicul (vinzatori, barmani, taximetristi etc.)- angajati ai unor firme false- membrii ai unot retele de trafic.
3) metode de recrutare:- oferte false de locuri de munca in strainatate, in special profesii care nu implica o munca calificata (chelnarita, bucatareasa, dansatoare, baby-sitter, menajera etc.) in tari ca Franta, Italia, Germania, Grecia etc. facute direct victimelor prin cunostinte, rude, persoane apropiate.- anunturi la mica publicitate de tipul: “Tinere fete pentru dansatoare, balerine in tara X. Plecare imediata.”- rapire
4) principalele judete de recrutare: Iasi, Bacau, Vaslui, Neamt, Suceava, Botosani, Mehedinti, Dolj, Olt, Gorj, Caras-Severin, Galati, Braila.
II. Transportul
1) Traficul de fiinte umane se desfasoara pe anumite rute, din tara de origine, spre tara de destinatie. Vinzarea se poate face si in tarile de tranzit, dar si ulterior recrutarii chiar in tara de origine.
2) Trecerea frontierei spre tara de destinatie (de cele mai multe ori alta decit cea promisa victimei) se face cu autorul recrutorilor sau al calauzelor si poate fi:- legala, sub pretextul unei excursii, in cazul fetelor care au pasaport- ilegala, in cazul persoanelor minore sau fara pasaport, situatie in care calauzele promit trecerea granitei in siguranta in schimbul unei sume de bani sau chiar fara plata.- in cele mai multe cazuri, pe parcursul transportului, mai ales in tara de origine, victimile sint tratate civilizat, li se ofera cazare si masa, pot lua legatura cu familiile etc.
III. Vinzarea
- are loc in tarile de destinatie (in cazul vinzarilor repetate, pot fi doar tari de tranzit), fara stirea victimelor care devin “proprietatea” unor patroni. Aspectul fizic si virsta sunt cele care fixeaza pretul de vinzare (de regula, intre o mie si patru mii de dolari), dar depinde si de numarul vanzarilor de la momentul recrutarii la cel al destinatiei de exploatare.
IV. Sechestrarea si exploatarea
De cele mai multe ori victimele realizeaza ca au fost vandute in momentul in care sint sechestrate si exploatate, etapa caracterizata prin:- sechestrarea in locuri bine izolate, inchise.- lipsa totala a posibilitatilor de comunicare (li se retin actele de identitate, telefoanele celulare etc.)- tratamentului administrat victimelor: de la izolare, viol comis de una sau mai multe persoane, maltratare, amenintare, pina la, in unele cazuri crima, in momentul in care se incearca sa evadeze sau ameninta traficantii cu desconspirarea.
V. Revinzarea
- victimele intra intr-un ciclu al falselor datoriis cei care le cumpara pretind ca trebuie sa-si recupereze banii din “munca” lor.- in majoritatea cazurilor, in momentul in care victima a reusit sa-si plateasca „datoria”, urmeaza o revinzare catre un alt “patron” care, la rindul sau, vrea sa-si recupereze suma platita.
VI. Evadarea
- se face in conjuncturi favorabile, cu ajutorul unor clienti, al politiei (razii) etc.- victimele se adreseaza ambasadelor sau consulatelor Romaniei din tara respectiva. De ce cele mai multe ori, victimele nu apeleaza la ajutorul acestor institutii.
VII. Repatrierea
- se realizează cu spriinul OIM-Misiunile din alte tari, al ambasadelor/ consulatelor Romaniei care se ocupa de formalitatile de repatriere si cu sprijinul organizaţiilor neguvernamentale din statul de destinaţie.- victimelor li se elibereaza paşaport consular şi documente de calatorie.- primirea in ţară se face de reprezentanţii ANITP (Centrul Regional din aria de competenţă), care a fost contactat şi informat în prealabil şi care va referi victima către serviciile specializate de asistenţă, în funcţie de opţiunea acesteia.În chestiunile legate de repatrierea victimelor române ale traficului de persoane, ANITP este prima instituţie care trebuie informată.
Traficul de fiinte umane este o infractiune grava in care victimele sunt tratate ca bunuri si vandute pentru obtinerea de profit. Pentru unii este considerate a fi o afacere, de cele mai multe ori controlata de crima organizata, care incearca sa obtina maximum de profit din ceea ce ei considera a fi “bunul” lor, dar care afecteaza sanatatea, bunastarea si securitatea persoanelor.
Etapele traficului
I. Recrutarea
1) exista trei categorii de recrutori si transportori: barbati, femei, familii.
2) ocupatiile recrutorilor: - presupun relatii cu publicul (vinzatori, barmani, taximetristi etc.)- angajati ai unor firme false- membrii ai unot retele de trafic.
3) metode de recrutare:- oferte false de locuri de munca in strainatate, in special profesii care nu implica o munca calificata (chelnarita, bucatareasa, dansatoare, baby-sitter, menajera etc.) in tari ca Franta, Italia, Germania, Grecia etc. facute direct victimelor prin cunostinte, rude, persoane apropiate.- anunturi la mica publicitate de tipul: “Tinere fete pentru dansatoare, balerine in tara X. Plecare imediata.”- rapire
4) principalele judete de recrutare: Iasi, Bacau, Vaslui, Neamt, Suceava, Botosani, Mehedinti, Dolj, Olt, Gorj, Caras-Severin, Galati, Braila.
II. Transportul
1) Traficul de fiinte umane se desfasoara pe anumite rute, din tara de origine, spre tara de destinatie. Vinzarea se poate face si in tarile de tranzit, dar si ulterior recrutarii chiar in tara de origine.
2) Trecerea frontierei spre tara de destinatie (de cele mai multe ori alta decit cea promisa victimei) se face cu autorul recrutorilor sau al calauzelor si poate fi:- legala, sub pretextul unei excursii, in cazul fetelor care au pasaport- ilegala, in cazul persoanelor minore sau fara pasaport, situatie in care calauzele promit trecerea granitei in siguranta in schimbul unei sume de bani sau chiar fara plata.- in cele mai multe cazuri, pe parcursul transportului, mai ales in tara de origine, victimile sint tratate civilizat, li se ofera cazare si masa, pot lua legatura cu familiile etc.
III. Vinzarea
- are loc in tarile de destinatie (in cazul vinzarilor repetate, pot fi doar tari de tranzit), fara stirea victimelor care devin “proprietatea” unor patroni. Aspectul fizic si virsta sunt cele care fixeaza pretul de vinzare (de regula, intre o mie si patru mii de dolari), dar depinde si de numarul vanzarilor de la momentul recrutarii la cel al destinatiei de exploatare.
IV. Sechestrarea si exploatarea
De cele mai multe ori victimele realizeaza ca au fost vandute in momentul in care sint sechestrate si exploatate, etapa caracterizata prin:- sechestrarea in locuri bine izolate, inchise.- lipsa totala a posibilitatilor de comunicare (li se retin actele de identitate, telefoanele celulare etc.)- tratamentului administrat victimelor: de la izolare, viol comis de una sau mai multe persoane, maltratare, amenintare, pina la, in unele cazuri crima, in momentul in care se incearca sa evadeze sau ameninta traficantii cu desconspirarea.
V. Revinzarea
- victimele intra intr-un ciclu al falselor datoriis cei care le cumpara pretind ca trebuie sa-si recupereze banii din “munca” lor.- in majoritatea cazurilor, in momentul in care victima a reusit sa-si plateasca „datoria”, urmeaza o revinzare catre un alt “patron” care, la rindul sau, vrea sa-si recupereze suma platita.
VI. Evadarea
- se face in conjuncturi favorabile, cu ajutorul unor clienti, al politiei (razii) etc.- victimele se adreseaza ambasadelor sau consulatelor Romaniei din tara respectiva. De ce cele mai multe ori, victimele nu apeleaza la ajutorul acestor institutii.
VII. Repatrierea
- se realizează cu spriinul OIM-Misiunile din alte tari, al ambasadelor/ consulatelor Romaniei care se ocupa de formalitatile de repatriere si cu sprijinul organizaţiilor neguvernamentale din statul de destinaţie.- victimelor li se elibereaza paşaport consular şi documente de calatorie.- primirea in ţară se face de reprezentanţii ANITP (Centrul Regional din aria de competenţă), care a fost contactat şi informat în prealabil şi care va referi victima către serviciile specializate de asistenţă, în funcţie de opţiunea acesteia.În chestiunile legate de repatrierea victimelor române ale traficului de persoane, ANITP este prima instituţie care trebuie informată.
duminică, 1 februarie 2009
Măsuri de protecţie
Pentru a nu deveni o victimă a acestui fenomen, este necesar să ţineţi seama de următoarele recomandări:
- Nu accepta promisiunile persoanelor necunoscute de a pleca în străinătate pentru diverse slujbe „onorabile, care nu necesită calificare”(menajeră, baby-sitter) sau aşa-zise „angajamente artistice”! Fii reticentă faţă de propunerile făcute prin intermediul Internet-ului; un aşa zis „prieten” poate fi un infractor periculos!
- La primirea unei oferte de lucru în străinătate, trebuie aflate cât mai multe detalii despre seriozitatea acesteia, dacă firma este acreditată în vederea recrutării şi plasării forţei de muncă în străinătate şi despre tarifele practicate!
- ÎNAINTE DE A LUA DECIZIA DE A PĂRĂSI ŢARA, INFORMEAZĂ-TE! Încearcă să obţii de la Poliţie sau de la Inspectoratul Teritorial de Muncă mai multe informaţii despre angajator, dacă are dreptul să medieze angajarea în străinătate. - Întreabă dacă vei primi permis de muncă! Doar cu viza turistică poţi munci „la negru”, dar acest tip de muncă nu-ţi oferă nici o siguranţă!
- Nu accepta să treci graniţa cu acte false!
- Nu da nimănui paşaportul, sub nici un motiv, cu excepţia organelor statului (român sau străin) abilitate să verifice actele de identitate (ex. vameşii la frontieră)! Acest document nu trebuie înstrăinat niciodată! El este singura ta dovadă de identitate, singura probă că tu exişti.
- Refuză ofertele de genul „plătesc eu cheltuielile pentru tine şi te răscumperi tu când ajungem!”
- În caz de nevoie de ajutor peste hotare, nu ezitaţi în a cere ajutorul ambasadelor României sau organizaţiilor umanitare internaţionale!
- Nimeni nu are dreptul să forţeze pe cineva să muncească pe gratis!
Dacă, totuşi, ai luat hotărârea de plecare, este bine să laşi familiei, rudelor, prietenilor, următoarele informaţii:
- Cu cine şi unde pleci;
- Locul de muncă şi locul de trai (nr.de telefon, denumirea şi adresa companiei, firmei); - Copiile documentelor (paşaport, viză, contract), fotografii recente;
- Fă mai multe copii ale tuturor actelor necesare pentru călătorie şi păstrează-le la tine, în locuri diferite - te vor ajuta în cazul în care vei fi deposedată de acte;
- Învaţă limba ţării de destinaţie sau, cel puţin, un volum minim de cuvinte (câteva propoziţii), să te poţi descurca; - Află diverse informaţii privind contacte în ţara de destinaţie - coordonatele ambasadei sau consulatului României în ţara respectivă sau ale ambasade/consulatului ţării împuternicite cu protecţia cetăţenilor din România, grupuri de suport, agenţii guvernamentale etc.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
