Traficul de persoane

Traficul de fiinte umane este un fenomen cu multe dimesiuni: este o incalcare grava a drepturilor omului, un fenomen economic si social cu consecinte pentru intreaga regiune si societate, un aspect al sanatatii publice si nu in ultimul rand un aspect penal, in care traficantii si nu victimele sunt infractorii.
Traficul de fiinte umane este o infractiune grava in care victimele sunt tratate ca bunuri si vandute pentru obtinerea de profit. Pentru unii este considerate a fi o afacere, de cele mai multe ori controlata de crima organizata, care incearca sa obtina maximum de profit din ceea ce ei considera a fi “bunul” lor, dar care afecteaza sanatatea, bunastarea si securitatea persoanelor.

Etapele traficului

I. Recrutarea

1) exista trei categorii de recrutori si transportori: barbati, femei, familii.
2) ocupatiile recrutorilor: - presupun relatii cu publicul (vinzatori, barmani, taximetristi etc.)- angajati ai unor firme false- membrii ai unot retele de trafic.
3) metode de recrutare:- oferte false de locuri de munca in strainatate, in special profesii care nu implica o munca calificata (chelnarita, bucatareasa, dansatoare, baby-sitter, menajera etc.) in tari ca Franta, Italia, Germania, Grecia etc. facute direct victimelor prin cunostinte, rude, persoane apropiate.- anunturi la mica publicitate de tipul: “Tinere fete pentru dansatoare, balerine in tara X. Plecare imediata.”- rapire
4) principalele judete de recrutare: Iasi, Bacau, Vaslui, Neamt, Suceava, Botosani, Mehedinti, Dolj, Olt, Gorj, Caras-Severin, Galati, Braila.

II. Transportul

1) Traficul de fiinte umane se desfasoara pe anumite rute, din tara de origine, spre tara de destinatie. Vinzarea se poate face si in tarile de tranzit, dar si ulterior recrutarii chiar in tara de origine.
2) Trecerea frontierei spre tara de destinatie (de cele mai multe ori alta decit cea promisa victimei) se face cu autorul recrutorilor sau al calauzelor si poate fi:- legala, sub pretextul unei excursii, in cazul fetelor care au pasaport- ilegala, in cazul persoanelor minore sau fara pasaport, situatie in care calauzele promit trecerea granitei in siguranta in schimbul unei sume de bani sau chiar fara plata.- in cele mai multe cazuri, pe parcursul transportului, mai ales in tara de origine, victimile sint tratate civilizat, li se ofera cazare si masa, pot lua legatura cu familiile etc.

III. Vinzarea

- are loc in tarile de destinatie (in cazul vinzarilor repetate, pot fi doar tari de tranzit), fara stirea victimelor care devin “proprietatea” unor patroni. Aspectul fizic si virsta sunt cele care fixeaza pretul de vinzare (de regula, intre o mie si patru mii de dolari), dar depinde si de numarul vanzarilor de la momentul recrutarii la cel al destinatiei de exploatare.

IV. Sechestrarea si exploatarea

De cele mai multe ori victimele realizeaza ca au fost vandute in momentul in care sint sechestrate si exploatate, etapa caracterizata prin:- sechestrarea in locuri bine izolate, inchise.- lipsa totala a posibilitatilor de comunicare (li se retin actele de identitate, telefoanele celulare etc.)- tratamentului administrat victimelor: de la izolare, viol comis de una sau mai multe persoane, maltratare, amenintare, pina la, in unele cazuri crima, in momentul in care se incearca sa evadeze sau ameninta traficantii cu desconspirarea.

V. Revinzarea

- victimele intra intr-un ciclu al falselor datoriis cei care le cumpara pretind ca trebuie sa-si recupereze banii din “munca” lor.- in majoritatea cazurilor, in momentul in care victima a reusit sa-si plateasca „datoria”, urmeaza o revinzare catre un alt “patron” care, la rindul sau, vrea sa-si recupereze suma platita.

VI. Evadarea

- se face in conjuncturi favorabile, cu ajutorul unor clienti, al politiei (razii) etc.- victimele se adreseaza ambasadelor sau consulatelor Romaniei din tara respectiva. De ce cele mai multe ori, victimele nu apeleaza la ajutorul acestor institutii.

VII. Repatrierea

- se realizează cu spriinul OIM-Misiunile din alte tari, al ambasadelor/ consulatelor Romaniei care se ocupa de formalitatile de repatriere si cu sprijinul organizaţiilor neguvernamentale din statul de destinaţie.- victimelor li se elibereaza paşaport consular şi documente de calatorie.- primirea in ţară se face de reprezentanţii ANITP (Centrul Regional din aria de competenţă), care a fost contactat şi informat în prealabil şi care va referi victima către serviciile specializate de asistenţă, în funcţie de opţiunea acesteia.În chestiunile legate de repatrierea victimelor române ale traficului de persoane, ANITP este prima instituţie care trebuie informată.