„Poveşti adevărate...”

Din gândurile unor victime ale traficului

„ I., 17 ani, am 2 fraţi şi locuiesc într-un sat din judeţul Iaşi. Am fost vândută în Serbia la vârsta de 15 ani…” „

II., 17 ani, sunt din judeţul Mehedinţi. Am fost prinsă de traficanţi la vârsta de 16 ani şi vândută în Macedonia…” „

III., am 19 ani şi locuiesc în Bistriţa. Aveam 17 ani când prietena mea cea mai bună m-a vândut traficanţilor din Serbia…”

De ce?

„ Auzisem că în Italia se găseşte de muncă şi se câştigă bine, nu ca la noi. Am acceptat propunerea de a lucra ca menajeră în Italia…”
„Un prieten mi-a propus să merg să lucrez afară deoarece acolo se câştigă bine. Vroiam să nu mai cer bani părinţilor mei…”
„M-a impresionat povestea celor două vecine ale mele care câştigau foarte bine lucrând în Italia şi, deşi mama nu a fost de acord cu plecarea mea, nu am ascultat-o…”
„Aveam 15 ani şi lucram la un bar. Acolo m-am împrietenit cu doi băieţi care mi-au propus o plecare în afara ţării. Am acceptat şi ei m-au vândut în Iugoslavia…”
„Locuiam împreună cu părinţii. Nu mă înţelegeam bine cu ei. Sora mea mi-a zis: ”ne certăm cu părinţii şi într-o dimineaţă, când plecăm la şcoală fugim. Cunosc eu nişte băieţi care ne vor duce să muncim în Italia”…”

Cum am ajuns acolo...

„O prietenă mi-a propus să mergem în Irlanda să lucrăm acolo. A reuşit să-mi falsifice paşaportul şi am plecat împreună cu avionul cu ea şi cu prietenul ei. Ne-am oprit în Franţa pentru că prietenul ei s-a îmbolnăvit şi a trebuit să stea în spital aproape 2 zile. Am dormit pe străzi şi după ce prietenul ei s-a vindecat am plecat mai departe în Irlanda. Acolo am fost închisă într-un apartament şi nu am mai ieşit decât de două ori timp de 6 luni…”
„Am plecat din Timişoara împreună cu două fete ascunse în compartimentul de bagaje al unui autocar. Urma să coborâm la Belgrad unde trebuia să ne aştepte altcineva care să ne ducă mai departe spre Italia. Am fost cazate la un hotel, unde ni s-a spus că am fost vândute…”
„Am fost invitată de o cunoştinţă într-o discotecă, la un suc. M-am dus la toaletă, iar în acest timp, ea mi-a turnat ceva în pahar. Am dormit şi din când în când mă mai trezeam. Îmi aduc aminte că am fost transportată cu maşina şi la un moment dat cu o barcă. M-am trezit complet abia în Italia…”
„Nu ştiam că nu mai sunt în România. Eram cu cea mai bună prietenă a mea. Mi-a spus că mergem în vizită la un prieten şi să nu-mi fac griji. Mi s-a părut că ceva e în neregulă pentru că îmi luase actele şi pentru că mergeam numai seara să nu ne vadă nimeni. Am copilărit împreună. Aveam încredere în ea şi m-a vândut pentru 300 de dolari!…”
„Un băiat din comună, pe care îl cunoşteam şi îi cunoşteam şi familia, a venit acasă la noi şi mi-a propus să merg în Italia la un loc de muncă cinstit. L-am întrebat cum o să ajung şi mi-a spus că nu e nici o problemă, că rezolvă el tot, cu paşaportul, cu transportul. În Timişoara am fost urcată într-un autocar, iar la graniţă mi s-a spus să mă ascund într-un loc special amenajat lângă scările autocarului. După ce am trecut graniţa, mi s-a făcut cunoştinţă cu „patronul” căruia I-am fost vândută…”

Momente grele...

„Mi-a spus: degeaba plângi, acum eşti pe mâna noastră. Ne-a spus: acum nu mai aveţi ce face. Dacă vreţi să ajungeţi acasă trebuie să îmi daţi bani, pentru că v-am cumpărat din Bucureşti. Dacă aveţi să îmi daţi câteva sute de dolari, puteţi pleca…”
„I-am rugat să mă lase să mă duc acasă. Plângeam. Eram păzită când vorbeam la telefon, dar şi aşa mama şi-a dat seama că ceva nu e în regulă…”
„Eram cu sora mea când m-au vândut. Au vrut să o violeze, dat era operată de curând. Le-am spus să mă ia pe mine…”
„Mi s-a spus să nu refuz să dansez, că mi se pune pistolul la tâmplă. Ori te porţi frumos, ori te omoară…”
„Am început să consum băuturi alcoolice, aşa nu mai eram conştientă de ce mi se întâmpla…” „Mi-au spus că voi merge cu „peştele” în pădure pentru că acolo au mai mulţi clienţi şi mai bogaţi…”
„M-au forţat să dansez. Deja fusesem cu 7 clienţi. Apoi am leşinat…” „Nu ne dădeau să mâncăm dacă nu aveam clienţi…”
„Prietenii patronului erau puşi să ne promită că ne ajută să scăpăm de acolo. Noi nu ştiam, încercam să fugim, apoi ne aduceau înapoi şi ne băteau în faţa fetelor nou venite pentru ca acestea să ştie ce le aşteaptă dacă vow dori vreodată să facă aşa ceva…”
Sfaturi... „să refuze să plece fără acte pentru că li se poate întâmpla ce mi s-a întâmplat mie…” „să verifice unde pleacă şi să verifice dacă pleacă legal şi să nu creadă în orice persoană care le promite ceva…”
„nimeni nu-şi poate imagina cât de rău poate fi acolo, chiar dacă fete care au fost acolo povestesc sau chiar dacă citeşti despre asta. Doar acolo poţi să-ţi dai seama şi e prea târziu…” „nu ştiu…să nu plece…”

(din „Jurnal de călătorie” – Salvaţi Copiii)